Deformare profesionala

Vreau sa incep cerandu-mi scuze ca nu obisnuiesc sa activez pe blogosfera. Prefer socializatul face to face, preferabil in fata unei cafele aromate, loc unde mi s-a sugerat astazi sa rezum aceasta activitate. Sau in cazul meu, sa o incep. E frumos sa ai o cutiuta (fie ea si virtuala) unde sa-t asezi gandurile, sa-ti versi frustrarile si sa-ti strigi bucuriile! Caci acum totul este asa de usor! Vechiul obicei al barfei nu mai merge din gura in gura, ci din blog in blog, strambele se baga prin commenturi pe facebook (pentru ca hi5 e sooo 2000 and late🙂 ). Nu pot sa nu ma intreb daca evoluam sau daca ne baricadam unii de altii ? Nu conteaza ca plangi singur atata timp cat la status esti „happy” sau ca nu ai cui te confesa atunci cand lista ta de mess numara peste 300 de nume, multe cu care ai vorbit mult prea rar… Personal, mi se pare util dar trist. M-am amagit si eu in acest spatiu virtual care la inceput iti pare ca o reclama la ulei, dar nu vreau sa ajung sa aflu actualitatile prietenilor mei din mass-uri sau postari. Vreau sa-i am langa mine, sa-i vad nemachiati, nearanjati si nu photoshopati in poza de pe profil, vreau sa le caut privirea si nu ultimele statusuri si vreau sa-i ating, nu sa-i tastez. Dar asta este doar o problema interioara…

In ciuda refularii acute a sentimentelor mele in paragraful precedent, vroiam sa va vorbesc astazi despre altceva : IMAGINEA. Auzim peste tot ca ea este cea importanta, ea ne recomanda sau ne blameaza; mai mai ca personalitatea e un bonus la imaginea pe care o afisezi. Ma pregatesc sa ajung PR-ista, si desi nu am facut decat un an de facultate, ajunge pentru a afla clasicele metode de influentare a opiniei publice, a castigarii simpatiei oamenilor. La inceput m-am impotrivit, am refuzat sa cred ca gesturi regizate imi pot fura inconstient afectiunea, ca altcineva poate sti ce gandesc printr-un esantion, ca emotiile mele sincere sunt anticipate de oameni cu sufletul vandut. Si totusi nu-i pot blama, caci intr-o lume care cere iluzia frumos impachetata, prefer sa fiu cel care o serveste in locul celui caruia i se serveste. Si totusi, nu rareori am impresia ca anumite procedee ar trebui sa fie considerate off-limits, daca nu din alte ratiuni, macar din cele etice. Gandind la un subiect pentru acest post, gasesc pe wordpress.com urmatorul headline:” MICHAEL JACKSON IS ALIVE! Pop King faked his death, say sources, adding, ‘Comeback tour will be biggest in music history’ ” ( http://www.yourworldreport.com/wild_world/jackson_faked_his_death.htm ). Nu sunt in masura sa dau verdicte si nici sa formez opinii, si mai ales nu vreau sa fiu acuzata de insensibilitate, dar mi se pare ca lucrurile au ajuns prea departe daca am ajuns sa avem dubii in privinta mortii unui om. M-as bucura sa fie adevarat, pentru ca nu-i doresc nimanui moartea, dar o viata in care trebuie sa te ascunzi nu mai este viata, ci o agonie prelungita. Si de asemenea, acest fapt l-ar discredita complet in ochii mei, si a altor cativa oameni… Trist este ca nu in ochii majoritatii, majoritate orbita de mass-media si de imagine. Sinceritatea este cea mai proasta strategie de imagine iar cometicele si bisturiul ne transforma viata de zi cu zi intr-o poveste cat mai frumoasa, accesibila si fara griji, si totusi acceasi poveste este cea ce ne va fi fatala in cele din urma… Nu am autoritatea decizionala, si totusi daca ne-am opri 5 minute din acest ritm infernal si am invata sa gandim pentru noi, poate le-ar fi un pic mai greu sa ne „gineasca” fara a ne fi vorbit macar.

Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Deformare profesionala

  1. RoleModelu spune:

    Din nou frumooos 8-> Stofa de PR-ista, recunosc, ai perfecta dreptate, e exact motivul pentru care ma iau eu de pulifrici. Aia in chiloti fara viata sociala reala, ci doar pe twitter, facebook, hi5, wordpress, etc, etc, etc.
    Referitor la Michael, n-ar putea sa il lase in pace? Sigur, a atins ceva copii, dar asta inseamna oare ca trebuie sa aruncam si mai mult pamant pe mormantul lui? Mi-e dor de muzica lui…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s