Sezonul manusilor

Dupa cum obisnuiesc sa incep, varsand un pic din gandurile ce-mi framanta existenta, vreau sa stiti ca ma bucur ca am auzit cuvinte frumoase la adresa blogului, si ma bucur ca acestea vin de la oameni dragi mie.

Manusile sunt o idee indrazneata in momentul de fata, dat fiind faptul ca manierele sunt ultima preocupare a domnitelor de Dorobanti sau a crailor de Bamboo. Nu caut sa jignesc pe nimeni, cred doar ca nici o pereche de Jimmy Choo nu se asorteaza cu o fata prost si artificial pigmentata asa cum nici mocasinii italienesti nu alcatuiesc un tandem reusit cu scobitoarea dintre dintii oricum prea galbeni. In viziunea mea, manusile sunt cele ce ating primele lumea inconjuratoare, si cele care graiesc inainte sa apucam sa zambim la poza. Imi pare rau sa vad oameni care imi raspund cu „Ce vrei?” la simpla urare de „Buna dimineata!” si imi pare rau pentru ca incearca sa-mi puna la incercare rezistenta manusilor recent adaugate tinutei mele de zi cu zi. Regret faptul ca unii nu considera necesara o revizuire periodica a comportamentului, asa cum iti poti radiografia atent trupul, dar nu atat cat regret sentimentul de grosolanie ce ma incearca, indemnandu-ma sa ma comport asemenea. Si daca v-ati fi asteptat ca cei mai sus descrisi sa fie subiectul acestei critici cu grija creionate, ei sunt cei ce macar pretind o aparenta, cei ce nu au vina in acest subiect. Ma supara oamenii cu pretentii de cultura riguros construita, cei ce isi adauga universitati reputate pe CV, si cei ai caror ani ar fi trebuit sa treaca cu invataturi. Ei sunt cei ce trebuie sa domneasca prin puterea exemplului, si sa arata ca intelepciunea trecerii prin viata nu a lasat numai riduri pe fata lor, ci si implanturi de caracter. Trist este faptul ca ei sunt pierduti in lumea lor cu multe ceasuri si mult prea putine momente daruite celor din jur, cu multe povesti de viata dar fara dorinta de a-i edita pe cei cu multe idealui si putina istorie, precum acestia din urma isi editeaza atent pozele in Photoshop.

Jos palaria in fata celor ale caror vise ambitioase nu au fost curmate de frustrarile amorfe ale oamenilor pe care timpul i-a ratat!

Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Sezonul manusilor

  1. mo spune:

    Draga mea, frumos blog…
    Iti scriu un comment lung, nu stiu cate caractere imi da voie acest site sa iti scriu, insa ma alatur tie pentru toate titlurile de pe blog in acest comment, deoarece mi-e greu sa-mi separ gandurile si impresia generala.🙂
    Poate e o scuza pe care mi-am format-o ca sa scap mai repede de a gasi alte argumente, poate e o limitare in gandirea mea, insa eu cred ca orice ar fi, calitatea educatiei pe care o primesti se vede in calitatea vietii pe care o duci. Iar ambitiile, visele, si implicit realizarile, sunt pe masura acestei educatii.
    Sunt des judecata pentru ambitiile mele, si nu e un lucru nou. Bineinteles ca am terminat liceul cu medie mare pentru ca majoritatea profilor se cunosteau cu parintii mei, bineinteles ca acum, in continuare, la facultate, ma descurc pentru ca am pile si relatii. Si eu, unde sunt in toata ecuatia asta? Sunt doar fata tatii? Baliverne – ipoteza falsa.
    Am crescut vazand modele. Bune si rele: Oameni cu carte, care stapaneau arta retoricii; oameni talentati, pasionati, daruiti unei vieti care le face placere; oameni cu bun gust, cu preocupari boeme, cu bilete la teatru si la cinema, la opera si la seri de lectura; oameni sclipitori, devotati unui ideal dobandit prin cine stie ce mijloace – pe de alta parte insa, modelele de ASA NU: hoinari prin viata, nestatornici, zburdand de la o facultate la alta, tineri si nelinistiti. Pentru ce?
    Cred ca este evident cum, chiar si cu discernamantul unui copil, am putut sa-mi dau seama ce merita. Merita sa nu asortezi roz cu rosu (pentru ca doar florareasa de la colt face aceasta crima), merita sa nu mergi la o nunta in jeans si bascheti (pentru ca si in cartier – cea mai misto tinuta de nunta e echipamentul de sport), merita…
    Tristetea mea se rasfrange in doua directii: 1. oamenii refuza sa priveasca dincolo de ambalajul pe care il prezentam, pana cand nu realizeaza ca ar putea trage chiar si foloase din asta si 2. liantul empatic dintre oameni a cam erodat – nu mai recunoastem cand cineva chiar merita o vorba „face to face”, nu de alta, dar – revin – calitatea omului se si simte, nu e doar o anvelopanta vizibila, tangibila, materializata in zugraveala MaxFactor si haine DG sau Armani.
    Si deci, daca Einstein gresea in clasa a 6a o ecuatie de gradul I, iar marele arhitect Ascanio Damian (autorul RomExpo) a terminat facultatea in 10 ani in loc de 6, nu vad unde este problema in a persevera si a te perfectiona, profitand de fiecare esec pentru a-l transforma intr-o experienta, pe care, de altfel, poate nu ai mai avea ocazia sa o ai niciodata.
    Inchei acest comment prin a multumi worpress’ului ca nu are limita de caractere, si indemn cititorii (imi cer scuze ca te parafrazez) sa nu practice metoda „Jos nadragii”, ci sa-si utilizeze fortele in a reusi pe propriile picioare. Efecte si satisfactii garantate!

    **Walking on imported air**
    Mo

  2. sabthaglam spune:

    mersi pentru cuvintele frumoase, m-au bucurat mult, la fel si deschiderea ta!

    te pup

  3. tatiana spune:

    Foarte frumos ti-ai exprimat ideile pertinente. Si au am scris ceva cam din aceeasi zona acum ceva timp:
    http://tatianaernuteanu.com/2009/06/12/high-cost-woman/

  4. danutchidon spune:

    !!! interesante manusitzele !

  5. sabrinna spune:

    ma bucur ca ti-au placut!

  6. RoleModelu spune:

    Saaab… Expresiva, cum m-ai obisnuit ;)) De ce pe prima pagina, in fiecare dimineata, gasesc acelasi post pe care il stiu, de ceva vreme? Tu ai idee cat de bine scrii cand iti pui mintea? Esti foarte expresiva si ai multe lucruri de spus tuturor. Sigur, unele sunt prea profunde, gen sa mor daca am prins faza cu manusile, dar, hey, can’t balme me for being an r-tard :-??
    Astept post nou ca in cateva zile ti le termin si pe alea vechi si nu mai am ce citi :((

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s