Farmecul cafelei

Cafeaua a devenit un ritual social. In lipsa ei parca micul dejun isi pierde din savoare, tigara fumega trista intr-o scrumiera uitata si acel mult asteptat rendez vous nu pare decat o discutie banala. Si totusi singurul element ce pare esential alaturi de o cafea aromata dar atat de deplasat in lipsa ei este barfa. Sigur, prea putini dintre noi gustam din placerile ei savuroase, pentru ca a-i transmite prietenei X ce a spus prietena Y despre prietenul ei Z, care se intampla sa fie fratele mai sus mentionatei prietene X este doar un trafic de informatie, caci toti suntem prieteni intre noi,nu? Ne amagim folosind paravanul sinceritatii, dar ce-ar fi daca Y si Z si-ar vedea singuri de problemele lor fara sfaturile binevoitoare ale prietenei Y si fara informatia dispersata admirabil de transmitator? Eu cred ca si-ar imbunatati comunicarea. Deseori am fost acuzata „Daca stiai deja asta, de ce nu mi-ai spus si mie?”. Raspunsul meu este urmatorul: cei carora le pasa te vor intreba tot timpul despre evolutia ta, iar daca sentimentul este reciproc, si tu le vei raspunde cu sinceritate. De ce sa primesc telefoane de interes proiectat atunci cand am un necaz sau o bucurie daca pot conta pe interesul constant al celor pentru care insemn un pic mai mult. Tot ei sunt cei carora atunci cand le incredintez o informatie personala o dezbat alaturi de mine si nu se indeparteaza pentru a trimite un mass listei de mess. Si in definitiv, ei sunt cei pe care mi doresc alaturi in lupta contra impostorilor. Poate am fost dura, dar singura placa ce nu oboseste este sinceritatea. Si sunt sincera fata de ei, pentru ca nu am incotro. Urasc sa nominalizez persoane, pentru a nu le face pe unele sa se simta lezate, si pe altele neglijate. Dar cred ca un asemenea demers ar fi si inutil, pentru ca ei se vor regasi cu siguranta.

Si totusi, cafeaua n-a fost decat un ritual de introducere. Ar fi trebuit sa vorbesc despre aroma cafelei mele si tabieturile ce ma definesc, dar m-am rezumat in a defini interlocutorii ce imi insenineaza dimineata alaturi de o cafea aromata. Poate maine…

Pana atunci ne vedem la un espresso lung, fara lapte, fara zahar.

Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Farmecul cafelei

  1. tatiana spune:

    Uite chiar acum imi beau cafeaua insotita de o tigara si ti citesc frumoasele randuri:)

  2. tatiana spune:

    Mersi pentru vizita! Te mai astept cu drag..:)))

  3. Hai, fata, si eu care credeam ca o sa am de citit un post despre cum e sa fii o „cafegie plina de basini”. Pf, m-ai dezumflat cu teoria asta culturalo-intelectualo-desteapta despre sinceritate, prietenie and shit.
    Serios vorbind, te sustin intru totul in privinta teoriei mai sus elaborate.
    Keep it glam, keep it hip. Pupi

  4. RoleModelu spune:

    Been here already. Fuck me, I’m famous :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s