Nu m-am mai uitat de mult la vreo telenovela si totusi noua poveste „Sin senos no hay paraiso” mi-a ridicat cateva intrebari despre mine. Care este diferenta dintre a-ti vinde trupul si a-ti vinde sufletul unei lumi mult prea comerciale? Sau a-ti construi cu grija o imagine pe care mai apoi s-o vinzi celor interesati. Nu mai avem legaturi de suflet, ci doar contracte sau legaturi oficiale. E greu sa iubesti fara un act care sa ateste asta, si e prea greu sa-ti pastrezi individualitatea intr-o lume a comertului cu suflete. Imaginea este cea dintai si cea din urma… Cu ea a inceput totul, asa cum tot ea isi va distruge creatia… si totusi, sufletul nostru unde incape in ecuatia asta?
Este o seara nelinistita pentru mine… promit sa revin asupra ideii, poate mai spre dimineata, poate chiar maine..
Poate la urmatorul seminar de RP… 8->