Drept la replica

Nu vreau ca acest post sa fie ca un inside-joke.Motiv pentru care o sa va spun o mica poveste.

E despre doi copii de liceu, o fata si un baiat care au plecat odata intr-o excursie impreuna. Ea avea o pijama adorabila cu girafe iar el avea ochelari. S-au distrat pe cinste razand unul de altul, si plimbandu-se cu bicicleta dubla printr-o statiune din Italia.  El se distra tachinand-o iar ea glumea ascunzandu-i pasaportul prin bagaje… Erau vremuri in care soarele nu apunea. Vremuri in care descopeream o lume noua, impreuna. In timp, pijamaua s-a invechit iar ochelarii au fost schimbati. Excursia pe care am jurat toti patru (caci protagonistii nostri mai erau cu doua prietene) s-o repete intr-un viitor cat mai apropiat s-a transformat intr-o amintire pe care cu totii o s-o pretuim. Dupa ani buni de tachineli din partea lui si ascuns portofelul din partea mea (nu are tot timpul pasaportul la indemana) au ajuns buni prieteni care isi povestesc orice. Dar asa cum eu nu inteleg de ce se duce pana la Urziceni pentru un meci de fotbal, asa el nu intelege de ce nu renunt eu la fita mea de a bea cafea. Si nu oriunde, ci in cafenele.

De curand, Serban, prietenul meu cu ochelari, mi-a citit blogul. Am fost surprinsa, dar si curioasa despre parerile lui. Am aflat astfel ca sunt o ipocrita, ca blamez obiceiul de a bea cafeaua in Dorobanti in timp ce eu o beau in Jos Palaria, sau vara intr-o terasa parfumata. Ei bine Serban, afla ca nu am vrut sa judec pe nimeni. Nu am o parere preconceputa despre cei ce ies la o cafea pe Dorobanti, pentru ca imi amintesc zilele de liceu petrecute in fosta Nova Brasilia, actualul Turabo din Dorobanti. Parerea mea este ca Dorobantiul a devenit un trademark, o zona prea comerciala, iar unii dintre cei care o frecventeaza poate un pic cam prea ostentativi. Sugerez doar ca ar fi si alte locuri in care cafeaua sa mai aibe gust…

Nu pot sa raspund de ce beau cafea. Pentru ca e buna, pentru ca imi place, pentru ca ma trezeste, pentru ca ma apropie de oameni, pentru ca imi aromeaza dimineata, pentru ca ma face un pic mai optimista. Il cunosc destul de bine pe Serban pentru a sti ca niciunul dintre cele de mai sus nu reprezinta un motiv bun pentru el. As fi ignoranta sa cred ca asta ii va schimba parerea, dar jocurile la malul marii s-au transformat dupa ani in comentarii si argumente. Pentru ca acum am invatat sa ne jucam un pic mai destept.

Bye love!

Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Drept la replica

  1. mo spune:

    Sexy Sherbi oricum nu intelege de ce ai da bani pe cafea in oras, oriunde, cand cafeaua la filtru e total reciclabila, poti bea pana la 5 cafele din acelasi zatz. Corect?:))

  2. sabrinna spune:

    plus ca nimeni nu bea cafea pentru ca e buna, ci pentru ca asa se cere daca vrei sa ai fite!

  3. Corina spune:

    my humble opinion: nu stricati memoria frumosului trecut pentru orgoliile prezentului.
    frumos articol, sab :*

  4. sabrinna spune:

    ai dreptate! mersi :*

  5. RoleModelu spune:

    Subscriu Corina. (Obiectul, cumva?)
    Amintirile trecute fac mult mai mult decat orice cafenea de pe Dorobanti si chiar Jos Palaria. Iar aroma cafelei e aceeasi oriunde, daca ai cu cine sa o imparti😛

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s