Oh my mummy!

Postul acesta este despre mummy. My mummy. Nu pentru ca m-a batut, schingiuit sau lasat cu experiente traumatizante dar pentru ca are momente (rare, binenteles) in care iti vine s-o iei in brate ca pe un catelus adorabil si pufos (binenteles ca e un compliment venind de la mine).

E banal sa spun ca o iubesc, pentru ca asta se subintelege din pacate. Dar nu o iubesc pentru ca trebuie, pentru ca asa m-am obisnuit sau pentru ca nu stiu un alt fel, ci pentru ca merita fiecare strop de iubire pe care il am pentru ea, as cheesy as it sounds… I’m a mummy’s girl..

Si, in all fairness, sa va povestesc ultimul lucru adorabil: dupa ce m-a intrebat cu saptamani inainte ce as vrea de martisor, si nu a avut noroc de un raspuns foarte concis, m-a luminat pe mine weekend-ul acesta ideea stralucita ca bratara mea si-ar dori un lantisor, preferabil din acelasi set. Urmatorul pas: cauta bijuterii Dolce & Gabbana in toata Baneasa! Binenteles, niciun lantisor vazut nu mi-a placut, in afara de unul cu trifoi, da parca si acolo logo-ul firmei zambea cam ostentativ… Si atunci am mentionat eu ca parca, prin Romana, ar fi un magazin unde s-ar mai putea gasi „chestii d-astea”, dar vedem saptamana viitoare. Luni, vine trista la mine, dupa ce a umblat in pauza ei de pranz sa-mi caute lantisor, ca magazinul acela nu avea decat ceasuri. Privirea ei dezamagita ca nu mi-a putut face (la timp) aceasta bucurie a fost cadoul meu, pentru ca mi-am dat seama, cat de mult s-ar chinui pentru un lucrusor care mi-ar face ochii sa straluceasca cateva secunde (desi un lant D&G e forever and ever😛 ).

A fost un moment aproape atat de emotionant incat credeam ca o sa plang, dar atunci mi-am adus aminte de ce inca mai cred ca sunt adoptata : pentru ca din punct de vedere al plansului nu semanam absoult de loc. Eu plang cand sunt trista, suparata, in acele zilele ale lunii si in mare parte cand mi-e pofta de inghetata (I’m weird), pentru ea in schimb, orice bucurie e motiv sa verse lacrimi (cand s-au afisat rezultatele la examenul de capacitate din cls a 8-a toti colegii mei au crezut ca am picat, pentru ca au vazut-o pe mummy stand in fata rezultatelor plangand….).

Un alt motiv pentru care cred temeinic ca sunt adoptata:  in timp ce pentru mine cuvintele lui Karl Lagerfeld sunt versete din Biblie, stilul lui Marc Jacobs de a purta fusta este o adevarata inspiratie si Alex McQueen este un pionier, ea ii imbina pe Alex Mcqueen si Steve Madden sub numele de Steve McQueen (si ma intreaba daca imi plac creatiile acestuia :s ) si considera ca doua maieuri unul cu paiete altul cu pietre, unul negru altul alb, unul larg altul mulat pe corp SEAMANA doar pentru ca au briz-brizuri in zona umerilor. Cu acest fashion sense, ma intreb de ce n-au racolat-o inca sa creeze pentru mai sus inventatul Steve McQueen ?

Si tocmai atunci cand ma gandesc cat de diferite suntem parca planetele noastre se mai apropie un pic. Uneori pentru ca le convinge pe prietenele mele sa intervina la mine ca sa-i imprumut o geanta, alteori pentru ca isi cumpara acelasi tricou din Zara de doua ori, de frica ca nu cumva sa nu-l fi cumparat prima oara… si uite asa, parca se prinde un pic din mine si de ea…

Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Oh my mummy!

  1. RoleModelu spune:

    Destul de dulce. Asta ca sunt obosit la 12 noaptea si imi exploatez partea sensibila :))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s