Beautiful

Putini sunt cei care, in ziua de azi, aleg sa vada interiorul in loc de a se lasa coplesiti de exterior.  Si mai putin sunt cei care dupa ce au cunoscut interiorul, sunt dispusi sa acorde o a doua sansa. Urmarind trendul, chiar mai putin iarta atunci cand ofera aceasta a doua sansa. Dar oare cati din ultima categorie reusesc sa uite trecutul si sa priveasca spre viitor?

In PR una din primele lectii pe care le inveti este ca imaginea conteaza. A nu se confunda imaginea cu identitatea, caci pe nimeni nu intereseaza ceea ce esti, ci doar ceea ce arati.  Iti aminesti acum, probabil, cuvintele pe care le-ai auzit inca de mic: sa nu incerci sa fii altfel decat esti, sa crezi in tine si ideile tale,  ca poti deveni orice si oricum iti doresti.  Iar acum e timpul pentru o noua revolutie, una ideologica, ce se da in mintea ta: trebuie sa te conformezi, sa arati, sa faci, sa fii, sa crezi, sa devii ceea ce trebuie. Nimic nu mai are legatura cu fetita ce visa sa devina printesa in timp ce se rostogolea pe topogan, totul din tine se pregateste sa devina un altar inchinat imaginii.

Nu zic ca e gresit. Sunt prima care recunoaste  ca ascunde multe defecte sub o imagine sudata cu grija. Numai ca am grija sa nu devina o masca, ci sa ramana un scut, pe care ocazional, cand o persoana merita intr-adevar, imi permit sa-l las la o parte. E gresita totusi aceasta limitare, aceste aripi frante de incadrarea intr-o anumita conventie. Imaginea ta nu trebuie sa reprezinte ceea ce vor ceilalti sa vada, ci ceea ce vrei tu sa arati.

In ciuda acestei pledoarii, raman fanul nr. 1 al imaginii si sustin sus si tare importanta ei. Dar aleg sa pastrez intacta o parte a mea pe care ma indoiesc ca am dezvoltat-o intr-un anumit punct al vietii, ci cred mai degraba ca este o parte din mine asemenea ochilor : indiferenta pentru oamenii frumosi. Niciodata nu m-a atras sau fascinat, si nu din invidie, ci pentru ca ii consider banali. M-am frant insa in o mie si multe bucati pentru oameni ce nu intrupeaza definitia esteticului, si i-am gasit deosebit de fascinanti, pentru ca spre deosebire de „frumosi” acestia din urma sunt deosebiti, si metaforic vorbind, ce alegi intre o pereche de pantofi frumosi si unii deosebiti?

Intr-o lume care te plafoneaza, mi se pare ca elementele care te deosebesc de ceilalti sunt cele ce merita sa fie etalate, si nu ascunse sub un fular, o pereche de ochelari, o fusta lunga sau o imagine fara puncte comune cu identitatea. Iar cei care vor judeca,  judeca in lipsa de ceva mai bun, ceea ce, franc, e un pic trist.

P.S. Va trimit cu drag catre o poveste care mie mi-a colorat copilaria si personalitatea, o poveste ce trateaza o ramura a aceluiasi subiect, cea a diferentei fizice, aici . Este scrisa de W. Somerset Maugham si se numeste „The man with the scar”. Si pentru cei cu fobii de biblioteci/librarii/carti asadar, precum eternul nostru Vladuts,  nu va speriati, are doua pagini jumate.

Acest articol a fost publicat în Uncategorized și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Beautiful

  1. RoleModelu spune:

    O citesc diseara, e prea mult doua pagini jumate acum😦
    Revin cu un feedback

  2. RoleModelu spune:

    Nu am inteles mai nimic din ea (nimic surprinzator), dar mi-a placut. O poveste induiosatoare.

  3. RoleModelu spune:

    Povestea in sine. Sunt sigur ca are un inteles complex. Dar si forma ei e frumoasa.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s